Sunt foarte agitata de miercuri seara incoace. Ieri am alergat toata ziua, am dormit prost si sunt fizic epuizata. Daca nu m-as fi uitat din nou in coltul dreapta jos, as fi putut sa cred ca a trecut o saptamana intretimp si nu doar 2 zile. Nu am mai scris nimic aici, nici nu am avut timp, nici nu stiu ce sa scriu. Nu stiu mai nimic. Stiu doar ca sunt oarecum inspaimantata, ca trebuie sa fac ceva ce nu pot sa evit, ceva imi provoaca si frica, si sila, si toate gradele de respingere. Dar se mai intampla. Life just happens.
De luni incolo, pentru o perioada inca nedeterminata nu o sa mai fiu disponibila decat la telefon. Asa ca a trebuit sa aman, sa reprogramez, sa replanuiesc o groaza de chestii ca sa nu mai vrea nimeni nimic de la mine de luni incolo si sa nu trebuiasca sa mai vreau ceva de la cineva.
Intr-un sens foarte cinic, e chiar bine. In acelasi sens cinic, imi indeplinesc pentru o perioada limitata una dintre marile dorinte actuale, desi in cu totul alte conditii. Ar trebui sa am o gramada de timp liber, de timp aproape fara nimeni cunoscut, nici de bine, nici de rau. Ar trebui sa fie interesant. Oricum, momentan, dupa atatea pregatiri si spaime stranse si lasate dupa usa mi-e mai frica sa nu se mai intample nimic. Macar sa sa termine si sa stiu eu de ce.
Azi am decis sa nu mai stresez, sa las ziua sa curga normal si sa tin gandurile celelalte departe.


Comentarii recente