Duminica asta e cu totul neobisnuita. Poate pentru ca o fi prima dintr-o lunga serie in care nu am invatat, nu am dat examen, nu am iesit. Prima cand am stat pur si simplu acasa si am reusit (si voi reusit in continuare probabil) cu la fel de mult succes sa fac cate ceva nu neaparat esential cu un randament relativ mic, sa astept ceva ce stiam ca oricum nu o sa se mai intample si sa-mi suport computerul care impreuna cu aplicatiile lui merge complet anapoda. Si daca mai si combinam asta cu faptul ca de vreo saptamana incoace discut fix acealeasi discutii cu fix aceeasi oamenii, chestie care e extrem de aiurea, eventual si de mai multe ori, avem un pachet complet. Pachet complet de inadecvare si inutilitate maxima.
16 martie 2008. Si fiecare componenta a datei ma arde pur si simplu. Si fiecare persoana care ar putea sa inteleaga e undeva inafara spatiului meu asa cum si eu sunt undeva foarte inafara mea.
Soundtrack mood: Feist – So sorry.
Schimba ceva. Nu lasa timpul sa te inghita.
duminica ta pare ca a fost neobisnuit de seaca. am inteles bine?
totusi daca a fost “neaobisnuita” inseamna ca a fost oarecum “altfel” ceea ce pana la urma nu cred ca e asa de rau. o sa o folosesti ca exemplu negativ. comparatie. cum nu vrei sa fie celelalte
in trecere. calatorru
@vorbesc singur: asta e planul. cred…
@calatorru: ai si dreptate. o dreptata cam inversa, dar tot dreptate se cheama. i’ll think about it. si multumesc pentru trecere. nu te sfii sa revii