The time when kindness falls like rain
… washes her away. Pai, sa vedem de ce… Zilele astea cand sunt nevoita sa umblu fara ochelari, totul tinde sa devina blurry si nu de putine ori as vrea un sharpen. Daca tot exista copy/cut si paste, find and replace, de ce nu as putea sa folosesc si eu un sharpen mic? 
Dar cum sharpen-ul intarzie sa apara, ma delectez cu urmaritul pe strada a petelor de culoare miscatoare, a tot felul de efecte optice de mare finete, gen Dambovita curgand, bare din gard, de asemenea, curgand sau cu ghicitul a ce ar putea sa scrie pe diverse firme si reclame. Fun fun fun. Ochii mei se distreaza de minune.
Ceea ce ma uimeste, insa, e ca unele lucruri se vad clar oricat de vitrege ar fi conditiile vizuale. Pentru ca, si fiind departe, sunt aproape, pentru ca am ajuns sa le stiu atat de bine cutele si marginile, pentru ca stiu sa ajunga inspre mine chiar si atunci cand ma uit in cu totul alte parti, pentru ca sunt acolo pentru un motiv (niste motive) atat de bune incat nu ar avea de ce sa plece. Si asta nu e chiar putin lucru.
So I’m saying: Stop chasing shadows, just enjoy the ride si, in materie de plecat, venit, ajuns, incercat, esuat, To travel with hope is more important than ariving.
Tags: enjoy the ride, morcheeba
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.