Mda… nu stiu exact daca e de la gandirea pozitiva, care, intre noi fie vorba, nici macar nu a prea a fost, sau de la faptul ca cineva acolo sus s-a milostivit de mine si de asteptarea mea cea lunga, dar cert este ca partea cu ochii albastri langa fereastra prietenoasa s-a intamplat. Cu atat mai mult mi-a fost foarte greu sa ma smulg din bucata de vis, din universul paralel si sa ma intorc inapoi in realitate la terminat bagaje si pregatiri de tot felul. Cand e vorba de universul asta paralel, oricat de multe eternitati as petrece in el si tot nu mi s-ar parea suficient si, cum oricum vorbim de minute, ore si foarte rar de eternitati, e pe undeva putin trist.

 Ceea ce mi s-a parut foarte tare in materie de impachetat e ca am reusit sa inghesui haine si din astea pentru doua saptamani in acelasi ruscac pe care il iau si cand plec 2-3 sau 6 zile. Ce-i drept, daca stau sa ma gandesc bine, rucsacul asta a vazut marea si, mai ales, Vama, Sighisoara, Sibiu, o mare parte din Bucovina, a ajuns pana la Voineasa sau Sucevita, deci se cheama ca e plimbat. De data asta, o sa vada si tari straine, 13 ore pe tren pana la Belgrad, 7 ore cu autobuzul pana la Kosovska Mitrovica si mai vedem.

 Plecand de la gandul meu implinit si continuand pe partea cu plecatul din seara asta, as zice ceva gen “this is the first day from the rest of my life” pentru ca in mod clar o sa fie destul de challenging prin Mitrovica si dupa ce ma intorc am o groaza de planuri pe care as vrea sa le si pun in practica. Deci, cam asa, ne auzim mai altadata si/sau de prin alte parti.