Uneori la sfarsitul unor anumite zile ma simt de parca as fi cazut serios pe scari, m-as fi rostogolit de vreo 5 ori pana jos si nu o sa mai pot sa ma ridic niciodata. Sentiment crunt de neputinta, revolta si vina. Zile din alea in care tot ce nu se intampla bine devine evident, toata variabilele devin si mai nesigure si mai inspaimantatoare si tot ce e frumos pare sa poate fi spulberat intr-o secunda. Zile in care negrul e inuman de negru.

  Fix acum sunt acasa, ma uit din nou pe lucrarea de licenta si incerc sa-mi controlez sentimentul de sila acuta si lipsa de chef. Trebuie sa ma hotarasc la ce vreau sa ma intorc la facultate. Si ca sa fie totul perfect si in concordanta cu starea de aseara, mai sunt si foarte enervata. Indivizii de la minunata facultatea au facut liste frumos pe promotii si ordonate alfabetic si le-au pus pe toate de la 8:30. Era evident doar ca membrii comisiilor sunt atat de supereroi incat pot sa examineze 3 oameni odata. Dar ce se gandim si sa nu tinem oamenii sa astept de fraieri o ora, doua, trei?

  Vreau o supradoza de amnezie. Are cineva?!?