Ce mai, contemplez multe metafore imobile momentan. Si incep sa cred ca e ceva in neregula cu anotimpul asta. Toamna-iarna, cica. Nici frig, nici cald, nici vacanta, nici nimic. Doar multi nervi stransi si revarsati, multe obiective ramase tot in standby asa inaintea de sfarsitul anului, multa tensiune si eterna dorinta de a evada, de a pleca, de a face ceva orice, altceva.
Incep sa vreau sa nu-mi mai justific uneori anumite decizii sau nondecizii. Si pana la urma daca bine si raul sau doar niste categorii filosofica, daca normal sau anormal sunt niste reguli impuse de societate(, unde societatea e foarte greu de definit,) incep sa vreau sa renunt la orice forme de a respecta regulile dupa care actionez in mod normal. De la un punct incolo sa continui sa incerci sa intelegi oamenii cand tot ce fac ei e sa te calce si mai mult in picioare si sa incerce sa intre cu buldozerul in sufletul tau, devine ceva absolut cretinoid.
Asa ca deocamdata raman la contemplatul variantelor posibile, dar nu imposibile. Deocamdata, ma incapatanez sa cred ca mai e ceva out there.
0 Răspunsuri to “Deocamdata”