Cateodata mi se intampla chestii de asa natura incat parca as spune cuiva. In unele cazuri, se intampla sa fie cineva prin zona care sa poata sa ma asculte, alteori, nu. Intr-un final imi trece. Dar intotdeauna dupa ce spun, regret. Imi dau seama ca nu m-a ajutat nici pe mine, nici pe persoana in cauza. Daca ma simt aiurea, daca m-am apucat de planuri fantezistopseudocurajoase, daca simt ca nu pot sa mai respir, cu ce ma ajuta sa spun altcuiva? Ce sens are sa stric si bunadispozitia altcuiva? Din motivul asta, zic ca atunci cand pui intrebarea “Ce mai faci?”, trebuie sa fii pregatit sa auzi raspunsul.

  In seara asta, nu pot sa stau bine pe scaun, mi-e putin groaza de ce se intampla maine, alte doze, alte examene, si cumva nu mi-e bine. M-as gandi sa urasc campania [electorala], dar, pe de alta parte, stiu sigur ca nu are niciun sens. Nu e nici prima si sper ca nu e nici ultima. Toate vin si toate trec. Nu e mai bine sa le lasam sa se intample cum vor ele?

  Asa ca daca tot nu am nici timp, nici teleportare, nici libertate, nici nedistanta, macar sa folosesc cuvintele. Cuvinte mici, dragute si simpatice, dar care pot sa faca sa te simti putin mai bine.