Ma invart in cercuri. Cercuri concentrice. Si cercurile nu au capat, dar as vrea ca cercurile mele sa aiba. Sa fie un punct din care totul sa incepe sa se deseneze altfel. Sa se faca dintr-o linie curba in una dreapta. Sa se poate identifica si localiza mai exact toata pata asta neagra dupa care nu se mai vede nimic.

  Azi dimineata imi doream foarte mult sa angajez pe cineva sa chinuie o asistenta si tot azi dimineata in timp ce gandeam asta am vazut o pisica neagra moarta (asta cat de mult ghinion aduce!?).  Dupa care m-am gandit ca e mai bine fara ganduri.

  As vrea sa pot sa tac. As vrea sa pot sa nu mai aud nimic. As vrea sa se opreasca noianul de ganduri din capul meu macar pentru o zi.

  As vrea sa cred.

  It’s not real. No one of it is real. The missing, the songs, the words, the word “home”, the doubts, the missing “you”, the missing “them”.